Azi vreau să ating o temă dragă și mie și multora dintre voi, pe
care special am lăsat-o la urma „datoriilor”. E vorba, da, ați ghicit,
de problematica sportului. Vă anunț că aveți de citit vreo 10 minute,
dar zic eu că merită.
Unora le place, altora nu, eu totuși
trebuie să spun că sportul în diversele forme de organizare ale
automobilismului din România, a jucat primul rol, înaintea turismului,
asistenței rutiere, siguranței la volan, etc. într-un cuvânt
„mobilității”, cum i se spune la FIA. Chiar de aici ne putem da seama de
caracterul unitar, de la imposibilitatea de a despărți automobilismul
cu sensul lui de „automobilism sportiv”, de auto-mobilismul, cu sensul
de circulație auto...mobilă ! În franceză și în română, cele două branșe
sunt greu de disociat, mai simplu a fost pentru englezi, care au spus
motorsport și motoring, apoi mobility. Numai că pt noi, motorsport și
motoring poate însemna și motociclism și altele, nu că ar fi ceva rău,
dimpotrivă, mi-aș dori să fie mulți membri ACR motocicliști, dar
exprimarea nu ar aduce clarificarea dorită. În fine, să admitem că în
țara noastră s-au împământenit de la o vreme automobilismul sportiv și
kartingul, ca sporturi pe patru roți oficial recunoscute, plus
automobilismul ca domeniu separat, să-i zicem așa, civil 
Că de-a lungul istoriei sportul automobilistic a fost cel care a grăbit
apariția structurilor despre care vorbim, nu este deloc întâmplător.
Dacă stăm să ne gândim, în mod natural cei care doreau să se întreacă și
să-și arate măiestria la volan, se întruneau la punct fix, la o dată
certă, aveau nevoie de cineva să le închidă o porțiune de drum, de un
corp de arbitri, de regulamente, șamd. Lucru care a rămas la fel de
actual și astăzi. Mai puțin s-ar întâlni oamenii de pe tot cuprinsul
țării să discute probleme generale de trafic, sau chiar dacă ar face-o,
nu ar avea neapărat nevoie de cineva să-i arbitreze, să spună oficial
cine e campionul țării, sau să transmită pe TV manifestarea cu pricina.
Așa că sportivii au fost mereu primii care aveau nevoie de o structură
organizată, se poate verifica în toată istoria ACR, ACRR, AAR, șamd.
Unicul moment când nu știm sigur (deocamdată) cât a contat sportul
și/sau care au fost factorii declanșatori și motivațiile reale, a fost
momentul 1967, când printr-o decizie politică, s-a dictat de sus
absorbirea -de fapt dizolvarea- fostei Asociații a Automobiliștilor din
RSR, de către „noul” ACR, prin celebra Hotărâre a Consiliului de
Miniștri, în vigoare și azi, semnată de Maurer. Scopul probabil a fost
ca statul, partidul, sau vreo anumită grupare influentă, să profite de
această nouă organizație „obștească”, pentru a-și instala cadrele în
posturi de comandă, pentru că dacă ar fi fost vorba de simpla intenție
de revenire la numele vechiului ACR, putea fi rebotezat AAR-ul.
S-a mai produs cu ocazia asta o schimbare foarte bine ascunsă de
„istoricii” actuali, dar extrem de importantă, anume aceea de scoatere a
„noului” ACR din subordinea UCFS, care era pe atunci autoritatea pentru
toate sporturile din țara noastră, sub care funcționase AAR-ul lui Jean
Calcianu, încă din 1958 și sub care s-a obținut recunoașterea la FIA și
AIT, după pauza automobilismului intern și internațional de după al
2-lea război mondial.
Așadar Ceaușescu, atunci când a ridicat
mâna asupra ACR în 1985, așa cum o ridica el și pe străzile
Bucureștiului și a doua zi buldozerele demolau tot, n-a fost chiar nebun
când a retrimis ACR-ul sub CNEFS, urmașul UCFS-ului și precursorul
MTS-ului din zilele noastre. Nu știe nimeni exact care au fost rațiunile
lui, se vehiculează o poveste, dar eu unul nu am găsit niciun document
care să probeze ce se spune, cum că Niculescu, dorind să îl înlăture pe
Neagu Cosma, ar fi fost cel care a iscat printr-o delațiune, această
revenire în subordinea CNEFS-MTS, cu consecința confiscării
patrimoniului. O să mai discutăm cu altă ocazie, oricum eu nu cred prea
mult în varianta aceasta, în fine, să reținem că din nou, între anii
1985 și până la „revoluție”, FACR a fost o federație sportivă sub CNEFS,
aidoma AAR-ului de odinioară, care funcționa sub UCFS. Iar ce s-a
întâmplat după 1989, știți, nu mai reiau, ca să ajung mai repede la
prezent.
În lumina celor prezentate mai sus și care sunt
susținute cu documente, sportul a fost mai mereu cel care a dat forma de
organizare a ACR. Să nu înțelegeți că de aici ar decurge că sportul e
în prezent mai important decât problema auto-mobilă a țării noastre
și/sau a ACR-ului, nici vorbă, eu chiar consider că sportul prin FRAS și
FRK, de bine de rău funcționează, nici nu așa de rău, spre deosebire de
auto-mobilitatea care este praf, numai dacă ne gândim că suntem de doi
ani pe primul loc din Europa la numărul de victime la milionul de
locuitori. Deci nu, nu despre asta este vorba, ci despre faptul că
sportul trebuie să aibă, cum a avut de-a lungul istoriei în ACR, locul
lui onorant, bine definit și nu în ultimul rând, reprezentanți. Da, e
total neobișnuit și anapoda, ca cineva care nu a avut nici cea mai mică
legătură cu sportul auto, dimpotrivă, vine dintr-un regim de excepție de
la regulă, al perioadei 1967-1985, personaj care deși n-a fost
niciodată ales de-adevăratelea de nimeni și absolut deloc de sportivi,
să se afle în această poziție de reprezentant al sportului românesc
peste hotare, timp de 35-40 de ani. Asta înseamnă concurenți,
organizatori, arbitri, o grămadă de regulamente, nu vă gândiți că e o
simplă reprezentare pe hârtie sau doar vreo chestie protocolară.
Că există un război rece între FRAS și ACR, știți bine și asta. Și că
toți cei cinci președinți ai FRAS aleși de-a lungul vremii, de peste 100
de cluburi, Marius Pițigoi, Victor Băldescu (rip), Ștefan Vasile, eu,
Norris Măgeanu, nu au/am găsit cale de înțelegere cu Niculescu.
Dimpotrivă, toți, absolut toți, au avut parte de cunoscuta atitudine
belicoasă, de aroganță, de priviri de sus, de jigniri, din partea celui
care o ține sus și tare că el ar fi autoritatea supremă în sport, pe
baza unui lucru moștenit de la predecesori, mă refer la
afilierea/reprezentarea României la FIA, reușită înainte ca Niculescu să
ajungă la ACR.
Aici m-aș opri un pic să spun că respectul și
autoritatea se câștigă, nu se acordă și nici nu se obține prin șantaj.
Eu unul nu știu cum am suportat atâta vreme jignirile și toate bețele în
roate, nu știu nici cum le-au suportat ceilalți. Și de la cine ? De la
un om care a evitat permanent să-și măsoare forțele -pe bune- cu alții,
lasă cursele de mașini, dar nici măcar la alegerile din propria
organizație, pe care o conduce fără putință de tăgadă, despotic. Chiar
și acele așa zise alegeri, unde de fiecare dată a „concurat” de unul
singur, au fost fraudate, pot demonstra acest lucru cu probe. Și-acum
vin și zic, cum să te încoronezi cu munca și performanțele unui Jean
Calcianu, îl pomenesc fiindcă tatăl meu i-a fost secund și știu mai
multe decât se scrie pe net, cum să tratezi cu atâta dispreț și aroganță
memoria atâtor oameni care chiar nu au fost niște neica-nimeni în țara
asta ? Câtă bătaie de joc trebuie să mai vină de la un om care nu are
nici în clin nici în mânecă cu sportul, om care nu vede nimic nelalocul
lui că își aduce după 40 de ani de „domnie” fiica de niciunde și o
instalează hodoronc-tronc, la vârful ACR ? N-am nimic personal cu doamna
Slaff-Niculescu, totuși consider că nu trebuia să accepte, nu cred că
în țara de unde a venit, sau în alta de pe orice continent al lumii, s-a
mai pomenit așa o grozăvie. Ce o poate recomanda pe d-na respectivă să
conducă automobiliștii din România, ca director general, a doua persoană
din schema ACR, după tatăl ei, care taie și spânzură în sensul că
numesc și destituie pe oricine din ACR, la buna lor discreție, în
familie ? Câtă sfidare, nu doar pentru cei care au vitrinele pline de
cupe, nu e vorba de mine, ci de generații întregi de oameni remarcabili !
Acest lucru este în opinia mea mult mai grav chiar decât antrenarea
ACR-ului în politică, atunci când la unica zisă „competiție”, deși nu
l-a ales nimeni nici acolo ca lider al Partidului Automobiliștilor, a
terminat pe locul 12 din 13, ultimul clasat fiind abandonat cu
defecțiuni tehnice....la mansardă !
În fine. Am spus relativ
recent că de a doua zi de când voi ajunge la ACR, toate siglele sport,
ACR-FRAS-FRK-FIA-MTS, vor fi pe prima pagină, în semn de închidere
definitivă a oricărui litigiu. Fac pariu pe ce vreți că și la FIA, toți
vor respira ușurați, cu Jean Todt în frunte. De MTS nu mai zic, poate
știți că atunci când ai o problemă acolo, toată lumea dă ochii peste
cap, toți zic că n-au chef de scandal cu nenea „acela” de la ACR
Mai departe: nu degeaba am adus în discuție aroganța și privirile de
sus cu care mai-marele ACR tratează FRAS-ul (și fie vorba între noi, să
nu credeți că are vreun respect real pentru kartiștii de la FRK, să fim
serioși, s-a dus acum la etapa asta cu doamna-fiica-director-general la
braț, de teamă să nu care cumva să se alieze FRK-ul cu FRAS-ul). Pentru
el, știți că suntem toți niște golani, nu se sfiește să o spună ori de
câte ori are ocazia. Apropo de asta, mi-amintesc că era prin anii 90 un
imn, se cânta „mai bine golan, decât dictator/mai bine haimana, decât
activist”... nu mai țin minte, se termina cu ceva gen „mai bine decât
comunist” mă rog, se poate vedea pe google, care e curios.
Deci,
în climatul de aroganță de care zic, propunerea ca ACR să se afilieze la
FRAS, a provocat apoplexie, vă dați seama ! Cum adică, eu care sunt
„autoritatea planetară”, cum vine asta, să mă afiliez eu la golanii ăia ?
Așadar, de câteva zile (și nopți) întorc problema asta pe toate părțile
și sincer, nu am găsit niciun cusur. Am vorbit și cu câțiva de la FRAS
și cu unii de la ACR, toți fără nicio excepție, s-au uitat la mine la
început neîncrezători, unii zâmbind, alții de-a dreptul șocați.
Și-atunci abia am realizat, cât de tare suntem cu toții băgați cu capul
în cutia desenată de Niculescu. La final, după ce le-am pus câteva
întrebări, au zis „da chiar, ai dreptate !” Și nu au mai râs, din
contră, li s-a părut normal. Așa că vă spun și vouă, repet, după ce am
întors povestea asta pe toate fețele: de ce nu s-ar afilia ACR la FRAS,
oameni buni ?
Serios, ce galoane i-ar pica ACR-ului dacă s-ar
afilia la FRAS ? Ce dezavantaje ar fi ? Eu unul nu am descoperit decât
numai și numai plusuri. Da, e dovada clară că ACR recunoaște FRAS, după
15 ani de război. Iar ca membru afiliat poate vota orice, inclusiv
conducerea, poate organiza etape de care vrea el dacă respectă
regulamentele FRAS. Până la urmă asta e legea țării, de ce pentru unii e
bună și trebuie să i se supună și pt ACR nu ar fi ? Hai să nu mai fie
nimeni mai presus de lege.
Ar fi oricum cel mai puternic club
sportiv, cu filiale în toată țara, deci ? Cine să-i facă vreun rău ? Și
de ce ? Și ce rău ar putea FRAS-ul să-i facă ACR-ului ? Niciunul. Nu am
descoperit nici cel mai mic risc. Desigur, aceeași discuție și pentru
FRK, da, aș afilia ACR-ul și la FRK, de ce nu ?
Și evident, DACĂ
VOR, ambele Federații se pot afilia la ACR ! Cu mare drag. Să se
termine odată pentru totdeauna cu dragostea cu de-a sila, din contră,
ideea e să devenim atractivi unii pentru ceilalți. Nu ne place sau nu ne
convine, e simplu, ne dezafiliem și cu asta-basta, dar nu văd care ar
fi motivul. Cei care se afiliază la ACR arată că respectă FIA și legile
internaționale pe care oricum nu au cum să nu le respecte la cursele de
afară și care oricum sunt și în regulamentele interne, ceilalți de la
ACR arată că n-au nicio problemă cu legile țării noastre și cu
federațiile de specialitate, șamd.
Hai să make sport și love,
not war ! Și pe bune, e suficient loc sub soare pentru toți. Și uite
cum dintr-odată dispare orice umbră de suspiciune și toată lumea ar fi
fericită și se poate colabora pe toate planurile. Ce ziceți ?
ACR-ul poate de exemplu să se orienteze spre sportul de la baza
piramidei, federațiile de specialitate pe sportul de performanță, în
perfectă colaborare, și colo și colo ! Nu văd absolut nicio problemă,
dimpotrivă, e o stare de normalitate de care din păcate, de foarte mulți
ani de zile ne-am dezobișnuit. Și asta doar pentru „meandrele” unui
singur om, căci după părerea mea, acest litigiu pe linie de sport e
întreținut (și) pentru abaterea atenției de la problemele mai adânci ale
ACR-ului.... știți ce zic.
În fine, mai vin mâine-poimâine cu o
propunere care rezolvă o altă mare problemă din sport. Deocamdată
aștept să ziceți ce părere aveți de povestea asta cu afiliatul reciproc
avantajos. Ar fi un agreement Concorde, de România !
Vă mulțumesc pentru (ne-)răbdarea cu care ați citit până aici, ar mai fi fost multe de zis, dar n-au intrat zilele-n sac !
